Dragostea de adevăr
E minunata însușire
Ce conduce către cer
Pe acela care-i sincer,
Ce se leapădă de fire
Și slujește în sfințire.

Atâta adevăr încape
În conștiința orișicui.
Câtă sete-are s-adape
Sufletu-i cu sfinte ape? !
Câtă blândețe și iubire-i
Și curăție-n viața lui? !

Adevărul sigur e spus
Cu blândețe permanent.
Cel nesigur nu-i de sus,
Nu-i din partea lui Isus.
Cel spus dur și violent
Nu are ceresc accent.

Cei cu drag de-nvățătură
Merg din bine în mai bine,
Se ghidează din Scriptură
Au doar dulce băutură.
Numai ei lasă pe lume
Drumuri de lumină pline.

Cei ce strică-nvățătura
Sau nu țin s-o și trăiască,
Ei nu răspândesc lumina,
Nu își recunosc nici vina,
Nu au cum să propășească,
Sunt în ruină sufletească.

Doamne, nu ne lăsa în ruine
Să trăim nici chiar o clipă!
Vrem să biruim cu bine
Tot ce de la cel rău vine.
Din izvorul Tău ne-adapă
Și din lațul rău ne scapă!
Amin.
(Marți, 31 martie 2020)